Centrala Hidroelectrica Vidraru

Hidrocentrala Vidraru utilizeaza potentialul hidroenergetic al raului Arges, pe un sector de 28 km lungime, situat intre Cumpana si Oiesti, cu o cadere totala de 524m. Pentru obtinerea unei importante puteri instalate sunt captate apele unui bazin hidrografic cu o suprafata de 745 Km2.

Debitul mediu captat la priza pentru asigurarea functionarii centralei cuprinde debitul Raului Arges de 7,2 m3/s si debitele captate din bazinele vecine: Topolog, Valsan, Cernat, Doamnei, Valea lui Stan, Limpedea, totalizand 12,2m3/s adica un debit total de 19,7m3/s.

Schema centralei cuprinde urmatoarele:

  • baraj in arc de beton, lac de acumulare si captari secundare;
  • priza de apa;
  • galeria de aductiune;
  • castel de echilibru;
  • put fortat;
  • centrala subterana prevazuta cu 4 turbine Francis verticale;
  • galeria de fuga, racordata pe albia Raului Arges printr-un canal de fuga.

Barajul Vidraru

Inaltimea de 166,6 m si lungimea la coronament de 307m, situa barajul Vidraru, in momentul inaugurarii (martie 1966), pe locul cinci in Europa si pe locul noua in lume. Constructia zvelta a barajului, cu grosimea 25 m la baza si 6 m la coronament, cuprinde 22 de ploturi verticale monolitizate prin rosturi de dilatatie, fiecare plot fiind impartit in lamele de 2 m inaltime. Pentru realizarea barajului s-au utilizat 480 000 m3 de beton nearmat, impermeabil, marca B600. Corpul barajului, incastrat in versantii muntilor Pleasa si Vidraru, este traversat de galerii orizontale in care sunt amplasate aparatele de masura si control pentru urmarirea starii constructiei. Comunicarea intre galerii se face pe caile de acces din exteriorul barajului sau cu ajutorul celor doua lifturi existente in interiorul acestuia.

Galerie de aductiune

Este construita pe malul drept al Cheilor Argesului, are o presiune de lucru de 12-14atm, sectiunea circulara de 5,15m lungimea de 2130m. Galeria este captusita de un inel de beton armat de circa 30cm grosime, intarit ulterior de injectii de mare presiune executate pe extrados.

Instalatiile hidraulice ce fac legatura dintre aductiune si centrala subterana sunt reprezentate de:

  • nodul de presiune (racord aductiune put fortat-castel);
  • castelul de echilibru;
  • putul fortat
  • distribuitorul

Castelul de echilibru

Castelul de echilibru este elementul de circuit hidrotehnic care preia socurile hidraulice (loviturile de berbec) care apar in regimurile dimamice de functionare ale CHE Vidraru (porniri si opriri de grup precum si modificarea incarcarii cu putere activa a hidroagregatelor).

Castelul este construit din beton armat si are o forma circulara cu diametrul de 7,20 m (pe o lungime de 120 m incepind de la nodul de presiune), partea superioara a castelului avind Ø11 m (pe o portiune de 20 m). Racordarea castelului la nodul de presiune se realizeaza printr-o diafragma metalica cu Ø3000mm si un tronson metalic cilindric avind inaltimea de 1700mm si Ø3000mm. Deasupra diafragmei castelul de echilibru are blindaj metalic pe o inaltime de 20,6m (7 tronsoane) avind un fund metalic sub forma de coroana circulara cu diametrul interior Ø3000m asezat deasupra diafragmei.                                      

Castelul este prevazut cu 2 camere cilindrice laterale cu o lungime de 15m si Ø3,50m avind rolul de amortizare a socurilor hidraulice la trecerea apei de la castel la nodul de presiune.

Cota constructiva superioara a castelului: 856,25 mdM

Nivelul maxim al apei in castel pentru saltul hidraulic: 852,5 mdM.

Nivelul minim al apei in castel pentru saltul hidraulic: 712,5 mdM.

Nodul de presiune

Reprezinta partea care face legatura intre aductiune, putul fortat si castelul de echilibru.

Consta din urmatoarele parti:

- blindajul aductiunii pe o lungime de 15m Ø 5100mm ce realizeaza legatura intre aductiune si nodul de presiune propiu-zis;

- nodul de presiune propriu-zis consta din:

  • un tronson Ø5000 mm ce realizeaza legatura aductiunii cu putul fortat in jos si cu castelul de echilibru in sus; pe partea exterioara a tronsonului Ø 5000 mm este montata o flansa cu nervuri pentru rigidizarea in beton;
  • 2 tronsoane - unul Ø5000/Ø4000 mm si unul Ø4100/Ø4000 mm ce fac legatura intre nodul de presiune si vana fluture;
  • un tronson cilindric Ø3000 mm si o diafragma Øint2620/2680mm Øext 3400mm ce realizeaza legatura nodului de presiune propriu-zis cu castelul de echilibru;
  • un cilindru Ø800mm cu capac ce serveste drept gura de vizitare a nodului de presiune.


Putul fortat

Putul fortat este elementul de circuit hidrotehnic care conduce apa spre distribuitorul centralei subterane. Este construit din 42 de tronsoane metalice (aluminizate si bituminizate in interior) executate din tabla avind grosime variabila intre 12 si 40 mm si diametrul de 4,1 metri.La partea inferioara putui fortat se termina cu un cot poligonal (tronsoanele 1-7) care realizeaza legatura cu distribuitorul.      

Tronsonul 42 (ultimul) este prevazut cu 2 conducte de aerisire Ø800mm prevazute cu ventile automate ce ies in galeria de acces la casa vanei si care permit aerisirea putului fortat in cazul golirii sau umplerii acestuia.

Tronsoanele 3-40 au in interiorul lor o instalatie de drenaj compusa din tuburi semicirculare asezate la 90° pe circumferinta tronsoanelor in lungul lor. Partea superioara a instalatiei de drenaj (tronsonul 40) este legat la o conducta de aerisire Ø 114m cu vana ce iese in galeria de acces la casa vanei fluture. Colectorul inferior (tronson 3) este legat la conducta cu vana ce duce la canalul de drenaj al salii masinilor. Rolul acestei instalatii este acela de a nu se crea o presiune intre constructia putului fortat si roca.

Distribuitorul  

Realizeaza legatura dintre putul fortat si turbinele hidraulice. Este realizat din tabla sudata de 36-45mm. In interior pentru a fi protejat contra coroziunii este aluminizat si apoi bituminizat. Distribuitorul este asezat pe suporti metalici si betonat in exterior. Legatura dintre ramificatiile distribuitorului Ø2000 si vana sferica Ø1600 se realizeaza printr-o reductie.

Centrala Vidraru

Centrala Vidraru, cu debitul instalat 90 m3/s, este amplasata pe malul drept al raului Arges, la nord de satul Capataneni, intr-o caverna situata la 104 m sub nivelul raului Arges si cuprinde caverna salii masinilor de 75m lungime, 16m latime si 34m inaltime, continuata cu boxele transformatoarelor de inalta tensiune.

Centrala este echipata cu 4 turbine Francis cu ax vertical de 56,5 MW cuplate cu hidroalternatoare de 61 MVA si 7 transformatoare monofazice de 40 MVA. Accesul principal al personalui si echipamentului este realizat printr-un put vertical de 7,2m diametru, continuat cu o galerie orizontala pe o lungime de 123m. 

Centrala hidroelectrica Vidraru este echipata cu 4 hidrogeneratoare sincrone, verticale, pentru cuplarea directa cu turbina Francis, pentru putere maxima la cupla de 56,5 MW.

Caracteristici tehnice:

  • Puterea aparenta: 61 MV A
  • Puterea activa: 55 MW
  • Factorul de putere: 0,9
  • Tensiune nominala: 10,5±5%KV
  • Frecventa: 50Hz
  • Turatia nominala: 428,6 rot/m in
  • Turatia de ambalare: 760 rot/m in

Parametrii energetici ai centralei sunt urmatorii:

  • puterea instalata 220 MW;
  • productia medie de energie 400 GWh/an;
  • caderea totala bruta 324m;
  • debitul mediu captat 19,7m3/s;
  • debitul instalat 90m3/s;
  • turbine utilizate cu ax vertical 4 x 56,5 MW, tip Francis

Galeria de fuga

Galeria de fuga a CHE Vidraru este o galerie cu nivel liber care descarca debitul instalat al CHE Vidraru in lacul Oesti.

Galeria de fuga a CHE Vidraru transporta debitul uzinat din centrala pe o lungime de 11.280 m, racordandu-se in albia raului Arges in lacul Oesti printr-un canal, cu o lungime de 480 m.

Proiectarea galeriei de fuga a fost facuta de catre ISPH la inceputul anilor 60, iar studiile de teren au fost demarate inca din anii 50.

Galeria de fuga transporta in regim gravitational un debit de 90 m3/s, avand un diametru de 5,15 m, o panta de 2 ‰ si un traseu rectiliniu. Nivelul maxim normal al apei in lacul Oesti este 506,00 mdM corespunzator adancimii maxime in galeria de fuga la debusare de 4 m.

La partea superioara este strapunsa de sase puturi de atac ( Cetatuia, Aref, Corbeni, Sterescu, Rotunda si Matusa ) care in prezent, cu exceptia putului Cetatuia, sunt amenajate cu dopuri de protectie din beton armat, la partea inferioara, avand gauri de aerisire de Ф 800 mm la racordul cu galeria de fuga.

La partea superioara puturile sunt prevazute cu gratare metalice si constructii de beton care impiedica accesul in put. Putul Cetatuia a ramas in constructia metalica initiala si serveste ca put de evacuare a personalului din centrala subterana Vidraru in caz de pericol.

 

Abonati-va la newsletter