Raul Arges – Amenajarea Vidraru

 

Situat la sud de Carpati, bazinul hidrografic al Raului Arges constituie unul din cele mai importante bazine hidrografice ale tarii, avand o suprafata de 12.500 kmp.

Centrala Hidroelectrica Vidraru, pusa in functiune la 9 decembrie 1966, utilizeaza potentialul hidroenergetic al Argesului pe un sector de 28 km lungime, intre Cumpana si Oiesti, valorificand o cadere totala de 324 m.

     

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Schema de amenajare reprezinta punerea in practica a unui concept modern, ce a permis captarea apelor dintr-un bazin hidrografic cu o suprafata de 745 kmp. S-a realizat astfel un debit mediu captat de 19,7 mc/s, debit asigurat atat din raul Arges - 7,5 mc/s, cat si din bazinele invecinate: Topolog, Valsan, Doamnei prin 10 captari secundare cu galerii subterane in lungime totala de 29 km si un debit captat de  12,2 mc/s.

Amenajarea hidroenergetica Vidraru cuprinde o acumulare de mari dimensiuni, un baraj din beton in dublu arc, o galerie de aductiune continuata printr-un castel de echilibru si un put fortat, o centrala subterana si o galerie de fuga.

In cei 5 ani si jumatate in care s-a scris istoria zidirii acestei cetati de lumina, s-au realizat volume de lucrari impresionante: s-au forat 42 km de galerii subterane, s-au excavat 1.768.000 mc de roca, din care 1 milion mc in subteran, s-au turnat 930.000 mc de beton, din care 400.000 mc in subteran si s-au montat 6.300 tone de echipamente electromecanice.

 

Lacul de acumulare are un volum total de 465 milioane mc, din care 320 milioane mc reprezinta volumul util. Nivelul normal de retentie este de 830,00 mdM, lacul avand, la aceasta cota, o suprafata de 870 ha si o lungime de 14 km.

 

Barajul Vidraru a fost, la momentul inaugurarii, al cincilea in Europa si al noualea in lume intre constructiile similare. Este un baraj din beton cu dubla curbura realizat din 22 ploturi verticale, avand inaltimea de 166,60 m si o lungime la coronament de 307 m, fiind  traversat de 9 galerii orizontale interioare in care se gasesc amplasate aparatele de masura si control. Pentru realizarea lui au fost necesari 480.000 mc de beton. Aceasta constructie zvelta (6 m grosime la coronament si 25 m la baza) se sprijina pe versantii muntilor Pleasa si Vidraru si tine piept apelor cristaline de munte care, dupa ce au trecut prin ferestrele de piatra ale Fagarasilor, oglindesc, nemiscate, varful inzapezit al Negoiului privind semet de la cei peste 2.500 m inaltime ai sai.

 

Galeria de aductiune, cu lungimea de 2.130 m si diametrul de 5,15 m, suporta prin blindajul metalic o presiune de 12-14 atm. In ultima sa portiune galeria este racordata la un put vertical de 330 m care este compus dintr-un put fortat vertical blindat cu o inaltime de 185 m si cu un diametru de 4,10 m si dintr-un castel de echilibru  de 7,10 m diametru si 145 m inaltime. Galeria de aductiune asigura cei 90 mc/s de apa necesari functionarii centralei.

 

 

Centrala subterana, amplasata la peste 100 m sub nivelul albiei raului Arges, cu dimensiunile sale impresionante (inaltime 31,70 m, lungime 67,80 m si latime 16,70 m) este adevaratul "templu" al amenajarii. Pentru a ajunge la cele 4 turbine Francis verticale de cate 55 MW si la cele 7 transformatoare monofazate de 40 MVA, trebuie sa strabatem cei 104 m ai putului vertical de 7,20 m diametru, pe unde a fost de altfel introdus tot echipamentul centralei si apoi cei 132 m ai unei galerii de acces orizontale avand sectiunea de 33 mp. Turbinele si generatoarele electrice, care dezvolta o putere de 61 MVA fiecare, asigura o productie de energie, intr-un an hidrologic mediu, de 400 GWh. Energia electrica produsa este transportata in exteriorul centralei pana la platforma de la nivelul blocului administrativ prin cabluri de 220 kV amplasate intr-o galerie inclinata de 178 m lungime, care este utilizata si ca acces secundar in centrala subterana si de aici mai departe, printr-o linie dubla de 220 kV de cca 2 km lungime, pana la statia de transformare de 400/200/110 kV din Aref.

 

Galeria de fuga, in lungime de 11,9 km, evacueaza apele uzinate in lacul de acumulare al centralei hidroelectrice Oiesti, pentru a fi apoi folosite pentru cascada de hidrocentrale de pe raul Arges, pana la Mihailesti.

 

Dintre aductiunile secundare, cele mai importante sunt Doamnei - Valea cu Pesti de 19,2 km lungime si 2,8-3,2 m diametru si galeria Topolog - Cumpana avand lungimea de 7,6 km si sectiunea de 6 mp.

Schema de amenajare a centralei hidroelectrice Vidraru este intregita de hidrocentralele Cumpana si Valsan de cate 5 MW fiecare si de barajele arcuite din beton Doamnei (H=33,5 m), Cumpana (H=33 m) si Valsan (H=27 m).

 

Vidraru, obiectiv de importanta strategica pentru sistemul energetic romanesc, sta de 45 de ani marturie pentru calitatea scolii de hidroenergetica din Romania. In acelasi timp, prin frumusetea constructiilor si amplasarea acestora intr-o zona de un pitoresc deosebit, atat barajul cat si centrala Vidraru reprezinta puncte de interes pentru turistii care viziteaza valea Argesului.