15 februarie 2016

 

 

Prioritatea statului roman ar trebui sa fie companiile romanesti

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


 

 

 

 

·         „Soldul profitului net al firmelor romanesti, de 25 de ori mai mare decat al celor straine".

·         „Am platit tribut in fete virgine Inaltei Porti, ne-am cedat de bunavoie tezaurul la rusi si acum pupam inelul Marelui Licurici".

·         Romania are nevoie de o clasa antreprenoriala puternica, una care sa tina cat de cat piept tendintei hegemoniale a marilor corporatii, care vad oportunitati in deschiderea pietelor intr-o economie globalizata”.

·         In cei 26 de ani de tranzitie de nicaieri spre niciunde, companiile romanesti au fost decimate, ignorate, marginalizate si discriminate de toate guvernele care s-au perindat, n-au beneficiat nici de ajutoare de stat, nici de facilitati fiscale si nici de contracte generoase pe bani publici".

·         „Cati patroni, directori de multinationale ati vazut cazati, in ultimii ani, la «beciul domnesc»? Niciunul. Credeti ca ei nu fura, ca nu dau spaga, ca nu spala bani, ca nu fac evaziune fiscala?”.

·         "Traim o profunda drama a dezumanizarii".

·         „Presa este cel mai mic rau din aceasta tranzitie”.

·         "Intotdeauna, o decizie proasta este mai buna decat niciuna"

·         „ Lipsa curajului asumarii deciziei este astazi marele handicap al Romaniei

·        „De regula, cei din fruntea companiilor statului sunt niste «yes men», de cele mai multe ori mediocri, blazati, corupti, condescendenti unor grupuri politice sau de interese, lipsiti de viziune, autoritate si asumare”.

 

 

Procedura insolventei prin care a trecut Hidroelectrica a facut istorie, sustine avocatul Remus Borza, pentru ca a demonstrat un lucru fundamental pentru Romania, faptul ca si companiile statului pot sa genereze incredere, stabilitate si profit, daca sunt administrate corect.

Domnul Borza, administratorul judiciar al Hidroelectrica, considera ca o conditie esentiala pentru succesul companiilor de stat este managementul incredintat unor oameni recomandati de competente profesionale, de moralitate, capabilitati manageriale si nu exclusiv de carnetul de partid.

 

Avocatul apreciaza: "Companiile statului, cu un management onest, asumat si vizionar, se pot constitui in veritabile motoare de crestere economica si piloni de stabilitate sociala. Sper ca statul sa inteleaga acest lucru macar in ceasul al 12-lea. Altminteri, risca sa condamne si bruma de companii pe care le mai detine la arierate, somaj si falimente".

 

Remus Borza este de parere ca pilonii unei economii puternice sunt reprezentanti de clasa antreprenoriala si de capitalul autohton, pe care Romania, nici astazi, dupa 26 de ani de economie de piata, nu ii are. In opinia domnului Borza, statul roman nu a luat nici o masura protectionista in ceea ce priveste firavul capital autohton, in conditiile in care, dupa Revolutie, au fost deschise prea larg portile capitalului strain.

Domnia sa considera: "Romania are nevoie de o clasa antreprenoriala puternica, una care sa tina cat de cat piept tendintei hegemoniale a marilor corporatii, care vad oportunitati in deschiderea pietelor intr-o economie globalizata. Aceste multinationale au deja rutina exercitiului economic si au o cifra de afaceri de ordinul miliardelor si, implicit, o alta forta de penetrare. Daca nu mai ai nimic al tau, devii no man's land. Asa este si cu capitalul autohton. Orice tara ia minime masuri protectioniste, indiferent de modelul de piata. Si Germania, si Anglia, si Franta au astfel de masuri prin care sa stimuleze, sa incurajeze si sa protejeze capitalul autohton. Noi nu am luat astfel de masuri protective si acum se vede. Am devenit o piata de desfacere pentru multe industrii. Noi, care in multe domenii aveam pozitii de top. Pana la urma trebuie sa ne adaptam politicile economice in acord cu interesul national, care reclama intarirea clasei antreprenoriale si a capitalului autohton, ce reprezinta ingredientele de baza ale unei economii sanatoase si a prosperitatii sociale.
    

Daca vindem totul cu nesabuinta, la ce condamnam generatiile care vin, daca nu la saracie? Le facem iar vasali? Suntem tributari inca aceleiasi filosofii de viata, incrustata in ADN-ul natiunii romane, «capul plecat sabia nu-l taie!» Ce inseamna asta daca nu lasitate si tradare, abandon si resemnare? Aratati-mi ce alta natiune are o astfel de filosofie? Nici una! Am platit tribut in fete virgine Inaltei Porti, ne-am cedat tezaurul la rusi si acum asteptam lumina de la Marele Licurici. Dintotdeauna am pupat inelul unora mai mari, pentru ca dintotdeauna ne-a fost frica sa fim noi insine mari".

In sprijinul afirmatiilor sale, avocatul Remus Borza face o radiografie trista a proportiei capitalului romanesc in economie, comparativ cu cel strain: "In toate sectoarele-cheie din economie, suprematia este detinuta de companiile din alte tari. Astazi, 66% din cifra de afaceri generata la nivelul tarii este data de multinationale. Hai sa ne uitam la sectorul energetic, daca tot suntem la Hidroelectrica. Avem foarte putine companii romanesti in acest domeniu, cele mai multe fiind straine - OMV-Petrom, Enel, E.ON, CEZ, GDF Suez, MOL, Rompetrol si altele. De asemenea, din 38 de banci, doar trei-patru mai au capital romanesc, restul sunt cu capital strain. In zona metalurgica, de asemenea, exista preponderent capital strain - Alro Slatina (capital rusesc), ArcelorMittal Galati (capital indian), Mechel Targoviste, Mechel Campia Turzii (capital rusesc), Dacia- Renault (capital frantuzesc) etc. In agricultura avem aproximativ aceeasi proportie, in industria de prelucrare a lemnului, a laptelui, a carnii etc".
  

Care este performanta acestor companii straine?, se intreaba retoric avocatul Remus Borza: "In perioada 2008-2014, soldul profitului net, al acestor multinationale, care, repet, detin doua treimi din cifra de afaceri a Romaniei, a fost de numai 2,5 miliarde de lei.

 

Pana si profitul Hidroelectrica, in ultimii trei ani, a fost de peste 3 miliarde de lei, iar noi vorbim de profitul tuturor companiilor straine, pe ultimii 6 ani. Spre comparatie, soldul profitului net al companiilor romanesti - care reprezinta doar o treime din cifra de afaceri generata la nivelul tarii a fost de 55 miliarde de lei, adica de 25 de ori mai mult decat al celor straine. In cei 26 de ani de tranzitie de nicaieri spre niciunde, companiile romanesti au fost decimate, ignorate, marginalizate si discriminate de toate guvernele care s-au perindat, n-au beneficiat nici de ajutoare de stat, nici de facilitati fiscale si nici de contracte generoase pe bani publici".
 

Remus Borza sustine ca, in timp ce firmele romanesti raman cu profitul in tara, il reinvestesc sau il pun "la ciorap", cele straine isi externalizeaza profitul, pe dosare de transfer, pe inginerii financiare, pe societatile-mama, pe firme fantoma din insulele cele mai virgine sau cele mai exotice.
   

Domnul Borza spune: "Cati patroni, directori de multinationale ati vazut cazati, in ultimii ani, la «beciul domnesc»? Niciunul. Credeti ca ei nu fura, ca nu dau spaga, ca nu spala bani, ca nu fac evaziune fiscala?
 

In ultimii 26 de ani am privatizat excesiv de mult, inclusiv domenii sau resurse strategice. In toti acesti ani, Romania s-a confruntat cu un amplu proces de dezindustrializare, care a scazut, evident, competitivitatea economiei romanesti.

Concomitent cu aceasta schimbare de atitudine a statului fata de propriile sale companii, si aici ma refer si la cele private, pentru ca si aici statul face o mare greseala, perpetuand o contraproductiva discriminare intre companiile private si cele publice, si noi, cetatenii acestei tari, la nivelul perceptiei publice si al mentalului colectiv, trebuie sa acceptam ca nu toate averile dobandite in Romania ultimilor ani sunt ilicite. Egalitarismul social, caruia inca ii suntem tributari, este de asemenea contraproductiv. Oamenii nu sunt egali nici macar la momentul conceperii lor. Si, pana la urma, egali in ce? In mizerie? In mediocritate? In promiscuitate? Trebuie sa acceptam aceasta idee, conform careia unii sunt mai inzestrati, pot sau isi doresc mai mult si nu trebuie sa-i pizmuim, sa-i uram pentru asta. O tara, cu cat are indivizi mai bogati, cu atat este mai prospera. Prosperitatea acestor beneficiari ai tranzitiei se redistribuie, pana la urma, pe orizontala sociala. Cu cat dobandesc mai multa avere, cu atat platesc mai multe taxe la stat. Deci, trebuie sa promovam si sa cultivam spiritul antreprenorial, caci el este izvorul prosperitatii sociale. Urmand zicala din popor - «Sa moara si capra vecinului», cum un compatriot scoate capul din mocirla, o intreaga armata de frustrati isi unesc fortele sa-i dea la gioale nefericitului roman care isi permite sa lase o dara, o urma a trecerii sale prin viata si timp. Inapoi - ii striga in cor vajnicii aparatori ai nimicului de facut - in haznaua destinului nostru colectiv!   

Si ca sa reusim trebuie sa mai intelegem un lucru: nimic fara truda, inspiratie, viziune, sacrificiu, asumare si multa munca nu se poate construi. Cheia tuturor reusitelor este munca pe care noi am pus-o la stalpul infamiei dupa 1990. Am facut tot ceea ce se poate pentru a o goli de continut, de semnificatie, mesaj si simbol. Munca nu este un concept sau un slogan bolsevic! Nu tot ceea ce a fost in comunism a fost rau, asa dupa cum nu tot ceea ce e in capitalism e bun".
  

*  "Traim o profunda drama a dezumanizarii"
Dupa '90 s-a creat o gaura neagra, sustine Remus Borza, mentionand ca toate acele principii si valori, pana la urma identitare natiunii si care au asigurat supravietuirea poporului roman in perioada comunista, au fost abandonate.
     Avocatul mentioneaza: "Problema e ca in locul lor nu am pus nimic. De atunci am promovat inconstient nonvaloarea, kitsch-ul, grotescul, promiscuitatea. Suntem incontestabil niste maestri ai absurdului, iar presa a contribuit semnificativ in cultivarea acestor nonvalori. Avem o presa care nu construieste, ba din contra, distruge cariere, destine si vieti. Este o presa a facilului, a senzationalului si ridicolului. Nu se mai promoveaza nimic pozitiv! Evident, o stire pozitiva nu e breaking news, nu e pe prima pagina a ziarelor, nu genereaza nici audienta si nici tiraje. In schimb, o stire negativa face furori, rating, genereaza dezbateri aprinse si satisface pofta de cancan a unei natiuni hranite, in ultimii zeci de ani, cu mult, cu foarte mult circ si, din pacate, cu prea putina paine. Suntem printre putinele tari din Europa care nu au o lege a presei. Cata vreme nu functioneaza autocenzura, este de datoria statului sa-si protejeze cetatenii de furia unor pseudojustitiari sau deontologi care, in numele dreptului la informare, al interesului public sau, mai nou, al interesului national, calca in picioare valori fundamentale ale omului: demnitatea, intimitatea, libertatea si, pana la urma, viata. Dar trebuie sa recunoastem insa si faptul ca presa este cel mai mic rau din aceasta tranzitie.
     In ultimii 25 de ani am asistat neputinciosi la un proces de dezumanizare. Generatiile postdecembriste si-au pierdut radacinile. Nu mai cred in nimeni si in nimic. Nu mai au respect fata de dascal, fata de parinte, nu mai au simtul datoriei fata de patrie, al sacrificiului pentru semeni, al credintei in Dumnezeu. Am devenit sclavii banului si ai puterii. Ne cerem cu ostentatie drepturile, uitand ca avem si obligatii. Ne-am dezvoltat o mentalitate de asistat, iar indolenta, delatiunea, frivolitatea, grobianismul si mediocritatea le-am ridicat la rang de virtuti. Traim o profunda drama. Drama dezumanizarii. Pentru ca ce devine un om fara principii, valori si sentimente decat un animal? Un animal domestic, dar in fond tot un animal. Usor de dresat si de condus".
   

  *  "Intotdeauna, o decizie proasta este mai buna decat niciuna"
     Lipsa curajului asumarii deciziei este astazi marele handicap al Romaniei, este de parere Remus Borza. Domnia sa apreciaza ca, intotdeauna, o decizie proasta este mai buna decat niciuna, pentru ca, din mers, implementand-o, poti sa o corectezi: "Nu poti sa astepti la nesfarsit o revelatie ca sa iei decizia ideala. Nu exista asa ceva. Intotdeauna trebuie sa mergi pe primul impuls. Statistic, s-a dovedit ca deciziile blitz sunt cele corecte si nu cele indelung chibzuite".
     In companiile statului sunt foarte multi directori si putini manageri, in opinia domnului Borza, care adauga: "Este o diferenta fundamentala intre cele doua clase de profesionisti: un director asteapta sarcini, pe cand un manager imparte sarcini. Si directorii mei ma asteapta incolonati, in pozitie de drepti, sa vada ce a mai visat despotul. Dar putine companii au sansa unui despot luminat. De regula, cei din fruntea companiilor statului sunt niste «yes men», de cele mai multe ori mediocri, blazati, corupti, condescendenti unor grupuri politice sau de interese, lipsiti de viziune, autoritate si asumare.
   

  La toate companiile din portofoliul Euro Insol (n.r. firma pe care o detine) am incercat sa insuflu cateva din calitatile, valorile si principiile in care cred, dar, in primul rand, am incercat sa-i indemn pe angajati sa munceasca. Si mi-am incurajat directorii sa devina manageri. Fac parte dintre cei vreo mie de oameni asumati, care cu o anumita incapatanare, indiferent de riscuri, vor sa mearga pana la capat, straduindu-se sa puna Romania pe o traiectorie de normalitate, modernitate si europenitate, sa faca lucruri si sa lase o urma a trecerii lor prin viata si timp. Nu m-am considerat niciodata un model, dar acele generatii de tineri nascute dupa "90 chiar au nevoie de modele aspirationale, de niste oameni care au demonstrat ca sunt ceva prin ei insisi. Oameni care n-au primit nimic de-a gata, care au plecat de foarte jos si au ridicat imperii".