Portile de Fier I

 

Privind apele involburate si nelinistite ale Dunarii este usor de inteles fascinatia pentru cel mai spectaculos fluviu al Europei. De-a lungul timpului au existat incercari de a o supune, de a-i domoli avantul si de a o transforma intr-un bun al omului, dar aproape intotdeauna eforturile au fost in zadar. 

A fost nevoie ca doua popoare, roman si iugoslav, sa isi uneasca fortele pentru a supune fluviul tocmai aici, la Portile de Fier, unde era cel mai salbatic. Dupa aproape opt ani de eforturi sustinute si cu pretul unor jertfe de proportii (exotica si misterioasa insula Ada - Kaleh, orasul Orsova si numeroase alte localitati de pe ambele maluri au disparut pentru totdeauna in adancurile Dunarii), a fost ridicat pe Dunare un adevarat gigant energetic. De atunci s-au scurs aproape patru decenii de lumina revarsata din apele fluviului.

Urmare a Acordului si a Conventiilor incheiate intre Romania si Iugoslavia, executia Sistemului hidroenergetic si de navigatie Portile de Fier I a inceput la 7 septembrie 1964 si a a fost finalizata la 16 mai 1972. Pentru realizarea obiectivului principal, lucrarile s-au derulat pe doua santiere nationale, romanesc si iugoslav, in perioada 1965–1971, primul hidroagregat de la Portile de Fier I fiind pus in functiune in anul 1970.

 

 

Barajul deversor al hidrocentralei Portile de Fier I cu o lungime totala de 1278 m, asigura retentia apei in acumulare la un nivel maxim de 69,95 mdMA. Echipata cu 6 turbine Kaplan verticale cu dublu reglaj avand puterea instalata totala de 1167 MW, Portile de Fier I este hidrocentrala cu cea mai mare putere instalata din Romania. 

Avand in vedere faptul ca durata normala de viata a unui hidroagregat este de 30 de ani, in anul 1998 au inceput lucrarile de retehnologizare a hidroagregatelor din centrala. Astfel, la 1 iulie 1999 s-a oprit primul agregat in vederea reparatiei capitale si a modernizarii, lucrarile pentru celelalte grupuri energetice finalizandu-se in cursul anului 2007. Ca urmare a acestor lucrari, puterea instalata a fiecarui hidroagregat a crescut de la 175 MW la 194,5 MW.

 

 

Prin construirea barajului de la Portile de Fier I, s-a creat o diferenta intre nivelul amonte si cel aval ce variaza intre 20 si 35 m, in functie de debitul Dunarii. Pentru a asigura circulatia navelor, langa cele doua maluri s-au realizat ecluze cu dimensiunile de 310 m x 34 m, avand adancimea minima la prag de 4,5 m. Prin dimensiunile sasurilor si prin cadere, acestea se inscriu in lista celor mai mari constructii de acest gen din lume. Ecluza romaneasca, intrata in exploatare la 3 august 1969, este prevazuta cu avanporturi aval si amonte, fiind echipata cu instalatii pentru umplerea si golirea sasurilor si este prevazuta cu trei porti amplasate la capetele amonte, aval si in zona intermediara. Un turn de comanda asigura dirijarea si reglementarea navigatiei prin ecluza.

 

Actualmente, Sucursala Hidrocentrale Portile de Fier administreaza sistemele hidroenergetice si de navigatie Portile de Fier I si Portile de Fier II de pe Dunare, dar si o centrala suplimentara cu doua hidroagregate situata pe bratul Gogosu. Cu cei 1458,4 MW ai sai, Sucursala Hidrocentrale Portile de Fier este sucursala cu cea mai mare putere instalata din Hidroelectrica.

 

Hidrocentrala Portile de Fier reprezinta una dintre cele mai importante realizari din istoria hidroenergeticii romanesti, esenta a spiritului creator si inventiv al omului, un exemplu de colaborare tehnica, inginereasca intre doua popoare.